Hanul lui Manuc ~ Bucuresti – Centrul Vechi ~ Manuc’s Inn – Bucharest – the Old City ~


Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc), este o cladire veche din Bucuresti, important obiectiv turistic si monument istoric. Întemeietorul sau, Manuc Bei (Manuc Mârzaian), s-a nascut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obtine demnitatile de dragoman si bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.

În 1806, Manuc ajunge în capitala Tarii Românesti, si este silit sa se stabileasca aici pe termen lung din pricini legate de razboiul ruso-turc. În a doua jumatate a aceluiasi an începe constructia hanului, ce va fi terminata în 1808. La vremea aceea, arhitectura sa era destul de inovativa, deoarece Manuc dorea ca hanul sau sa nu aiba alura de fortareata a celor din secolul al XVIII-lea.

Terenul pe care este construit a apartinut, pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea, Curtii domnesti. Odata cu acest teren Manuc Bei mai cumpara si alte mosii: Dragomirestii din Vale, Dragomirestii din Deal, Curtea Veche, Bolasca, Tramudeasca, Giulesti, Popesti, Mudurgan, Brobodet, Hagi-Gheorghe, Cuhnesti, si altele, pomenite în testamentul sau din 1815.

Arhitectura exacta a hanului în configuratia sa initiala nu se cunoaste, însa, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese ca la subsol se aflau 15 pivnite boltite, la parter existau 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel în care încapeau cam 500 de persoane. Etajul dispunea de 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspeti. În curtea interioara exista o cafenea si o mica gradina cu fântâna arteziana. Între fatada dinspre Dâmbovita si râu se costruise un chei de piatra, lat de peste un metru. Mai târziu, dupa ce Dâmbovita a fost canalizata pentru deschiderea Halei de Carne, lânga aceasta fatada s-au mai adaugat câteva pravalii.

Soarta hanului dupa moartea lui Manuc

Dupa terminarea razboiului ruso-turc, Manuc se muta cu familia sa la mosia Hîncesti. Distanta mare îl impiedica acum sa mai traga toate foloasele de pe urma hanului, astfel ca hotaraste sa îl vânda. Începe sa faca demersuri pentru vânzare la sfârsitul anului 1816, dar moare în împrejurari incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de calarie, înainte de a gasi un cumparator. Deoarece toti copii sai erau minori la acea vreme, averea este administrata de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se afla în Tara Româneasca si era greu de administrat, asa ca epitropii mostenitorilor decid sa arendeze toate proprietatile.

În decembrie 1827, toate averile din Tara Româneasca, inclusiv hanul, sunt luate în arenda de Dimitrie D. Dedu si Nicolae Alexiu.

Hanul la mijlocul secolului XIX

Hanul este cumparat de pitarul Dimitrie Iconomidis (Economu), în asociere cu alte doua persoane. Dimitrie moare în 1854, lasându-si averea prin testament, împartita egal celor trei copii. Acestia continua sa exploateze hanul pâna în 1860, când îl dau în arenda lui Milan Lomovici. Contractul de arenda nu cuprindea toate încaperile hanului, si avea o valabilitate de patru ani, cu termen la 23 aprilie 1864. Dintre clauzele acestui contract se remarca una, destul de atipica pentru acele vremuri:

“Se îndatoreaza dumnealui a se purta cu toata ceruta complezenta, atât catre pasageri, cât si ceilalti chiriasi anuali ai hanului, dând fiecaruia onoarea ce merita, ca prin acest mijloc sa nu se sminteasca reputatia hanului.”

Hotel “Dacia”

În 1861 sau 1862 stabilimentul este vândut din nou, de aceasta data proprietar devenind Lambru Vasilescu. Acesta investeste în reparatia cladirii si îi schimba numele în “Marele Hotel Dacia” (“Grand Hotel de la Dacie”). Acesta dispunea acum de doua sali mari, care în curând au început sa fie folosite pentru petreceri ale lumii bune a Capitalei si pentru diferite evenimente mondene. Începând cu iarna anului 1878 în aceste sali au început sa fie organizate spectacole de teatru de catre I. D. Ionescu. În 1879 la Hotelul Dacia a avut loc spectacolul sustinut de iluzionistului american James Lwone, care a atras o mare multime. De trei ori pe saptamâna aveau loc baluri mascate, si ele de un real succes, datorat în mare parte violonistului Ludovic Wiest, care conducea orchestra.

Evenimente importante
Ograda Hanului Manuc, 2006

Hanul a gazduit pe demnitarii care au purtat negocierile de pace ce aveau sa puna capat razboiului ruso-turc (1806-1812), precum si convorbirile preliminare. Sala Dacia a gazduit, în anii de dinaintea primului razboi mondial, întâlnirile politicienilor care doreau intrarea în razboi si unirea Tarii Românesti cu Transilvania si Bucovina (Take Ionescu, Octavian Goga, Barbu Stefanescu Delavrancea, Nicolae Filipescu s.a.)

Cadirea a fost supusa unor restaurari importante în anii: 1848, 1863, 1966-1970, 1991–1992 si 2009.

***********

Manuc’s Inn was, until it was recently shut for restoration and refurbishment, the oldest operating hotel building in Bucharest, Romania; it also housed a popular restaurant, several bars, a coffee-house, and (facing the street) several stores and an extensive bar. Its massive, multiply balconied courtyard hosted many performances and fairs and was a popular place for Romanian television crews to shoot folkloric performances. The hotel and restaurant were closed down in 2007 for refurbishment;shops and a bar known both as Cafeaneaua Bucurestilor de Altadata (“Bucharest of Yesteryear” Cafe) and as Festival 39 remained open (though the bar closed in February 2010). The hotel and restaurant are expected to reopen under new management once the restoration and refurbishment are completed.However, there appear to be disagreements between the city government and the owners about the legality of certain modernizations being undertaken.

The inn was built in 1808, and originally owned by a wealthy and flamboyant Armenian entrepreneur, Emanuel Mârzaian, better known under his Turkish name Manuc-bei.[7] By the middle of the 19th century, it was Bucharest’s most important commercial complex.

Before Romania entered World War I, in 1914–1916, the hall “Sala Dacia” hosted meetings of the Wallachian pro-war party seeking to establish a Greater Romania by uniting with Transylvania and Bukovina; speakers included Nicolae Filipescu, Take Ionescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, and Octavian Goga.

The building was nationalized 19 February 1949. Ownership was restored to Prince Serban-Constantin Cantacuzino in February 2007

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s