Semnificatia desenelor de pe ouale de Paste ~ The significance of the painting Easter Egg ~



Ouale rosii simbolizeaza sangele varsat de Fiul Domnului intru mantuirea omenirii si miracolul renasterii Sale, devenind elementul definitoriu al sarbatorii pascale.
Rastignirea si invierea reprezinta eterna legatura dintre moarte si viata, asa precum renaste natura in fiecare primavara, cind se reia ciclul vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii, al vesniciei. In traditia populara romaneasca se crede ca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: ele vindeca boli si protejeaza animalele din gospodarie. In dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt pusi sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii sa fie tot anul sanatosi si rumeni la fata precum oul de Pasti si curati si bogati precum argintul.

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra, numita si „miercurea Paresimilor”. Exista obiceiul ca de la si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Ornamentarea oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase. Iata cateva simboluri si semnificatii utilizate:
– linia dreapta verticala = viata ;
– linia dreapta orizontala = moartea ;
– linia dubla dreapta = eternitatea ;
– linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea ;
– linia usor ondulata = apa, purificarea ;
– spirala = timpul, eternitatea ;
– dubla spirala = legatura dintre viata si moarte
In trecut culorile utilizate se obtineau din plante, fierbandu-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora.
Culori (vegetale):
Rosu: se obtinea din coaja de mar dulce, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, etc.
Albastru: se obtinea din flori de viorele.
Verde: se obtinea din frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret, floarea-soarelui, etc.
Galben: se obtinea din coji de ceapa, coaja de lemn paduret, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin, etc.
Negru: (ouale negre simbolizeaza durerea lui Iisus): se obtinea din coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin, etc.

Vechimea obiceiului poate fi doar banuita. Exista batrani care isi amintesc ca strabunii lor vorbeau de practici de fertilizare savarsite de tinere perechi care ingropau “oua desenate” la marginea campului, in noaptea de Inviere, ceea ce plaseaza obiceiul in vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrata si de perpetuarea unui model numit “ciresica”- ce este aproape identic cu “vartelnita” intalnita pe ceramica de tip Cucuteni – sau a motivului numit “cararea ratacita”, cel mai greu de realizat (el se desfasoara pe intreaga suprafata a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o forma originala de reprezentare a Caii Lactee, numita Cararea Ciobanului in comunitatile de oieri. Ouale inchistrite incepeau a fi “muncite” de pe la mijlocul Postului Mare. De regula, ele nu se mancau. Dupa ce erau sfintite in noaptea de Inviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate in apropierea icoanelor pana la Pastele urmator.

Incondeierea oualor de Pasti se incepe cu impartirea campurilor ornamentale de-a lungul si de-a latul oului. Asa se ajunge la doua, patru, sase, opt sau chiar mai multe suprafete, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii cat si primele motive trasate cu ceara incalzita ce se scurge din varful condeiului, acopera unele parti din suprafata alba a oului. Oul este introdus apoi intr-o baie de culoare galbena, dupa care se scoate si se usuca. Acum incepe “scrisul” altor motive de culoare galbena; apoi se continua cu rosu si, de obicei, se termina cu negru sau alta culoare inchisa. La sfarsit, oul se usuca prin incalzire usoara si se sterg liniile de ceara.

Răspândirea. Ca răspândire geografică, obiceiul încondeierii ouălor acoperă întreaga suprafaţă a României. În Muntenia şi Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste şi cu mai puţine culori, Oboga fiind unul dintre centrele cunoscute din judeţul Olt. În Moldova, cu cât se înaintează mai spre nord, motivele şi culorile sunt mai elaborate. Renumite sunt ouăle încondeiate de la mănăstirea Suceviţa, al căror decor este realizat din mărgele. În Transilvania şi Banat găsim o mare varietate de modele şi culori atât la români, cât şi la minorităţile naţionale. Ţara Bârsei a atins şi ea un nivel deosebit prin fineţea desenului şi a compoziţiei ornamentale şi cromatice.

Cucul” si “Ciobanul cu oile”

Exista peste 70 de desene diferite folosite de cei care incondeiaza oua, cu nume si simboluri aparte, in functie de zonele tarii. Cucul este un ornament folosit in Transilvania, mai ales in Tara Barsei. Aceasta pasare este principalul vestitor al primaverii.

Cu primul cantat vesteste echinoptiul de primavara, ziua pornirii plugurilor, si prin ultimul sau cantat – solstitiul de vara. Este pasarea cea mai des intalnita in folclorul romanesc, in cultul stramosilor, in ritualurile de fertilitate, practici magice, in legende si superstitii. Un alt motiv intalnit in Ardeal: “Ciobanul cu oile” Reprezinta constelatia Lira – puncte de orientare ale taranilor in timpul noptilor de vara, ciobanul fiind reprezentat de steaua Vega, iar oile de celelalte patru stele.

Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos. Se povesteste ca dupa ce Iisus a fost rastignit, rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: “Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus”. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.

Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a inviat”, la care se raspunde “Adevarat a inviat”.

In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la “Blajini” (fiinţe imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezaţi, al caror loc de vieţuire se afla la “capatul lumii”, aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Pastele.

This slideshow requires JavaScript.

Sursa: Miriam

***********************************************************************************

ENGLISH VERSION

The painted eggs represent a proof of the tradition, beliefs and Easter customs being placed among the elements of great folk spiritual cultural value, which define the ethnical peculiarities of our people.
The simplest Easter eggs are solid colors without any ornamentation. Natural dyes from berries, flowers, and other plants can be used, or commercial kits can be found for a rainbow of colors. While plain dyed eggs may appear simple at first, different colors can relay spiritual meanings to enhance the celebration. Green represents nature and the new growth of leaves and grass, renewal that occurs each spring. Yellow eggs are reminiscent of the glorious sunrise, bringing life to each new day. Purple is the traditional color of royalty and is a perfect shade to represent the divinity of Christ as King. Red eggs symbolize the blood of Christ that was spilled at His crucifixion, blood that He willingly gave to save men. Black traditionally symbolizes death, and can be used to represent all sins. White eggs, whether dyed a pure white or left uncolored, represent the light and purity of the Savior.
While simple colors can convey deep spiritual meanings, many people decorate Easter eggs with more elaborate designs. Drawings can be quite simple or painstakingly detailed, and can cover a wide range of Christian symbols.

The folklore presents several Christian legends which explain why the eggs are painted in red on Easter and why they became the symbol of the celebration of Christ’s Ressurection.The most wide-spread legend tells us about how Virgin Mary, who came to mourn her crucified son, laid the basket with eggs near the cross and they reddened because of the blood that was flowing from Jesus” wounds. The Lord, seeing that the eggs reddened, said to those who were there:”From now on, you too shall paint the eggs in red to remember my crucifixion, as I did today.”

• Materials
o hen egg (traditional)
o vegetal colors
o bee wax

• Tools
o goose feather
o “chisita” (special tool, made of a thin metal pipe, with very small diameter; a pig hair is pulled through it) is used for “writing” the motive.
o “brush” (a tool that is used for covering the larger spaces – thick lines, points etc.)

• (Vegetal) Colours
o obtain from sweat apple peal, sweet apple leaves and flowers, hip rose peal etc.

Legende si povesti din “Mica Transilvanie”(Tara Barsei) ~ Legends and tales of „The Small Transylvania” ~


Tara Bârsei, denumită si Depresiunea Curburii Carpatice sau Depresiunea Brasovului este o regiune istorică si etnografică din sud-estul Transilvaniei, cu Brasov cea mai importantă localitate.Denumirea ,,Tara Bârsei” se pare că provine de la hidronimul ,,Bârsa”, care este unul din principalele cursuri de apă din depresiunea Brasovului, un râu care străbate Ţara Bârsei de la sud-vest la nord-est, vărsându-se aproape de Feldioara în râul Olt.

De la Bîrsa, numele regiunii a cărei capitală este Brasovul (ambele nume având probabil aceeasi origine) a derivat bîrsan (bârsană) care desemnează lână lungă si aspră (turcană).
Ţara Bârsei, faţă de Transilvania, nu este altceva decât o cetate mai mică între munţi. În această cetate naturală,la granita între Orient si Occident, s-au întâlnit drumurile istoriei şi civilizaţiilor, cu extraordinara lor infuzie etnică şi culturală, cu permanenta mişcare de oameni şi valori.

„Mica Transilvanie” cum i se mai zice, ascunde multe legende si povesti nestiute poate de multi. Am cautat si iata cum am adunat pentru voi cateva dintre cele mai frumoase si interesante povesti.

Pietrele lui Solomon
Pietrele lui Solomon desemnează cheile răului Solomon, care se învolburează pe lângă stâncile de după Şcheii Braşovului. Conform legendei, Solomon a fost un rege maghiar, care se zbătea să scape de urmăritorii săi turci pe aceste meleaguri. El a sărit cu calul peste prăpastia din defileul din Şchei, iar duşmanii au căzut toţi în apa care, mai apoi, i-a luat numele. Astăzi, mulţi dintre braşoveni aleg locul pentru relaxare şi grătare.

Marea de sub Tampa
Legende vechi spun că sub masivul Tâmpa s-ar afla o peşteră uriaşă, umplută de apă. Deşi nu există confirmări, se afirmă chiar că ar fi un imens lac de apă sărată.

Legenda Templului de la Şinca Veche
Cunoscut ca Templul Ursitelor, se bănuieşte că are o vechime de aproximativ 7000 de ani şi se presupune că ar fi aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat Templul Alb din Insula Şerpilor. Se găseşte lângă comuna Şinca Veche, sub dealul Pleşu. Este compus din încăperi de cult şi altare cu sculpturi ciudate, între care Steaua lui David, semnele Yin şi Yang. Turnul interior, pe unde intră lumina zilei, este înalt de 10 metri şi seamănă cu o turlă fără acoperiş. Localnicii spun că pe acolo coboară energiile şi că dedesubt, în pământ, ar exista un tunel de comunicare până la Cetatea Râşnovului. A fost folosit ca loc de refugiu şi rugăciune de către călugării ardeleni hăituiţi de Maria Tereza în anii 1700, pentru a trece la catolicism.

Legenda Castelului Bran
Dracula, faimoasa legendă a vampirului din Carpaţi, a fost inspirată din faptele fostului domnitor al Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1431-1476). Pentru a impune ordine în ţară, el a recurs la metode brutale, extrem de sângeroase, de pedepsire a fărădelegilor. Cea mai cunoscută era trasul în ţeapă. De aici, negustorii saşi de la Braşov, care intraseră în conflict cu Ţepeş, au mai adăugat şi alte fapte abominabile, precum că se hrănea cu carnea şi sângele inamicilor. Invenţiile saşilor au rezistat peste ani, ajungând la urechile scriitorului irlandez Bram Stocker, devenind astfel sursă de inspiraţie pentru crearea celebrului personaj Dracula.

Stanca lui Dietrich
Legenda lui Dietrich este legată de ridicarea Castelului Bran. Se spune că piatra de temelie a castelului a fost pusă de către un cavaler teuton, pe nume Dietrich, pe undeva prin secolul 13. Teutonii urmăreau ca, prin această nouă fortificaţie, să apere porţile Transilvaniei şi să susţină eventuale noi cuceriri în zona exterioară Carpaţilor. Stânca pe care se ridica, iniţial, castelul a preluat numele cavalerului, fiind cunoscută şi acum ca „Dietrichstein”. Ulterior, către sfârşitul secolului 14, saşii din Ţara Bârsei au reconstruit fortificaţia, devenind ceea ce astăzi se vede a fi Castelul Bran.

Statueta ucenicului de pe Biserica Neagra
Pe contrafortul din partea nordică a Bisericii Negre se află o statuie ciudată, înfăţişând un copil care parcă stă să cadă. Legenda povesteşte că acesta era un ucenic foarte talentat, care a stârnit invidia unuia dintre meşterii care lucrau la ridicarea bisericii. Acesta i-ar fi cerut să ridice ceva de pe cornişa zidului, iar când tânărul s-a aplecat, l-a îmbrâncit şi a căzut în gol. Statueta reprezintă omagiul adus de către colegii săi. Pe vremuri, pe aceeaşi parte a bisericii, se mai aflau şi alte trei statui, reprezentând un războinic, o femeie şi un leu, care, în timp, au fost distruse.

Bisericuta păgânilor
Pe drumul spre Poiană există o piatră stranie; popular, acel loc se numeste si astăzi ,,Bisericuta păgânilor”. Se spune că, în cele mai vechi timpuri păgâne, aici ar fi fost într-adevăr un templu.Despre acest loc se povesteşte că în timpul unuia dintre numeroasele asedii asupra Râsnovului, turcii au fost înfrânti iar câtiva călăreti refugiati s-au rătăcit în pădurile din apropiere. Deoarece se temeau că vor fi prinsi de locuitorii Tării Bârsei, s-au ascuns într-o pesteră. Astfel au rămas ascunsi o vreme în pădure si au ridicat o masă de piatră pentru ofrandă si o casă şi de aici numele locului, păstrat până azi, ,,Bisericuta păgânilor

**************************************************************************************************

(ENGLISH VERSION)

Barsa Land, also called Carpathian Curvature or Brasov Basin, is a historical and ethnographic region in south-eastern Transylvania, with Brasov the most important town.The name “the Land of Bârsa” seems to come from the hydronym “Bârsa”, which is one the main watercourses flowing in the depression of Brașov , a river crossing the Land of Bârsa from South-West to North-East, disemboguing into River Olt near Feldioara.
From Birsa name region, whose capital is Brasov (probably both names with the same origin) derived Bîrsan (Barsana) designating long and rough wool (turcana).
Barsa Land to Transylvania, is nothing less than a city between the mountains. In this natural fortress on the border between East and West met roads of history and civilizations, with their extraordinary ethnic and cultural infusion, with continuous movement of people and values.
“Little Transylvania” and as they say, holds many legends and stories. I searched and I gathered for you some of the most beautiful and interesting stories.

Solomon’s Stones
According to legend King Solomon was a Hungarian, who is struggling to escape his pursuers Turks in this region. He jumped with his horse over the abyss of the gorge of Schei, and enemies have fallen all the water, and then it took his name. Today, many of Brasov choose the place for relaxation and barbecues.

Legend of the Temple of Sinca Veche
Known as the Temple Ursitelor it presumed that existed for about 7000 years and is believed to have belonged to the same civilization who founded the Temple of the White Snake Island. Sinca Veche is next village,on the hill Plesu. In this Temple there are rooms of worship and shrines with strange sculptures, including the Star of David, signs of Yin and Yang. Tower interior, where light falls is 10 meters high and resembles a roofless tower. Locals say that there descends positive energy and below the ground, there was a communication tunnel to the city Rasnov. This Temple used to be a refuge and prayer place for the transilvanian monks hunted in the 1700s by Maria Tereza, in order to change their belief to Catholicism.

The Bran Castle Legend
Dracula, the famous legend of the vampire from Transylvania, was inspired by the works of former ruler of the Romanian Country, Vlad Tepes (1431-1476). To impose order in the country, he resorted to brutal methods, extremely bloody, the punishment of transgression. The best known was impaled. Therefore the Saxon merchants from Brasov, who entered into conflict with the Impaler, added other dreadful acts, that he fed on flesh and blood enemies. Saxon stories survived over the years, reaching the ears of the Irish writer Bram Stoker and becoming the inspiration for creating the famous Dracula.

Dietrich’s Rock
Dietrich’s Legend is related to the construction of Bran Castle. It is said that the bedrock of the castle was made by a Teutonic knight, named Dietrich, somewhere in the 13th century. Teutons intended, through this new fort, to defend the gates of Transylvania and support the potentially new conquests in the outer Carpathians. The name of the rock that the castle was builtinitially took the Knight name known as “Dietrichstein”. There after, on the late 14th century, the Saxons of Barsa fortress rebuilt the fortress, becoming what is now seen to Bran Castle.

The disciple statue of the Black Church
On the counterfort of the northern Black Church is a strange statue, showing a child who seemed ready to fall. Legend says that child was a very talented apprentice, who stirred the envy of one of the craftsmen who worked to raise the church. That crtaftsman asked the apprentice to raise something on the edge cornice, and when the young man bent down, he pushed him and fell to load. The statue is tribute by his colleagues. Once, on one side of the church, there were three other statues, representing a warrior, a woman and a lion which in time were destroyed.

The Pagans Church
On the road to Poiana Brasov there is a strange rock, popularly known today as “The Pagans Church”. It said that in ancient pagan times, there was indeed a temple here.About this place it says that during one of the many sieges of Rasnov, when the Turks were defeated, a few riders refugees were lost in woods nearby. Because they were afraid that local people will hunt them,they hid in a cave. Therefore they remained hidden for a while in the forest and there they built a stone sacrifice table and a house.Here comes the place name, preserved until today as “The Pagans Church”

Sarmisegetuza Regia – Inima Daciei ~ Sarmisegetusa Regia – The heart of ancient Dacia ~



Sarmisegetuza Regia – cea regala, cea din munti… Celebra cetate Sarmizegetusa, căreia i se mai spune şi Regia, adică Regeasca, se află între hotarele satului Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, şi, după cum ştiu mai toţi românii, a fost capitala Daciei. Numele de Sarmi-ze-Getusa se traduce prin „Legământul Vitejilor”.

Sarmizegetusa Regia a atins culmea sub regele Decebal, înfrânt, din nefericire, în vremea domniei, de împăratul Traian.După ultimul război, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi, se pare, au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, ce a fost construită ca reşedinţă de iarnă a lui Decebal de către prizonierii romani, se află la o distanţă de 40 km de Sarmizegetusa Regia.
Toate cele şase fortăreţe – Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa, care au format sistemul de apărare al lui Decebal, fac parte actualmente din patrimoniul mondial UNESCO.

Sarmisegetuza Regia nu este o singura cetate, ci un colos, alcatuit din sute de cetati, raspandite pe 5000 de kilometri patrati. Pana la o altitudine de 2050 m, interventia umana este prezenta in mod compact.Cei mai multi istorici estimeaza ridicarea lor in secolele III-II i.Hr, dar sunt si calcule (raportate la ziua solstitiului de vara) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Doua dintre ele sunt cele mai importante constructii : sanctuarul mare rotund si “soarele de andezit”.

Este de remarcat asemanarea uimitoare intre planurile sanctuarului mare rotund de la Sarmisegetuza Regia si al celui de la Stonehenge, care este atat de evidenta, incat creeaza impresia ca planurile au fost desenate de acelasi personaj (diferente existand doar in privinta dimensiunilor si a materialelor de constructie).

O constatare similara se poate face si in ceea ce priveste “soarele de andezit”, care este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Cum au reusit sa construiasca intr-un timp relativ scurt si cu materiale aduse cel putin 100 km – de la Magura Calan, ramane un mister.

Cetatea include mai multe sanctuare si un calendar circular, toate vizibile si astazi. Se spune ca Sanctuarul Mare, cu cele 3 cercuri concentrice ale sale, ar emana anumite energii, motiv pentru care sa nu va mirati daca veti gasi yoghini meditand aici. Structura celor doua sanctuare din interiorul cetatii ne ofera informatii despre modul in care calculau dacii timpul. Calendarul dacic era bazat pe cicluri de cate 13 ani, un an avand 47 de saptamani, fiind impartit in perioade de cate 13, 21 si 13 saptamani.
Ce este impresionant la acest loc …Acum mai bine de 2000 de ani dacii aveau sistem de canalizare, drumuri pavate, calendar solar si astronomic si un sistem economic suficient de avansat incat sa-si care piatra de la zeci de kilometri departare si sa sculpteze in andezit. Popor misterios, ale carui ramasite genetice nu le veti intalni aici, ci abia in Tara Motilor, care a ramas semnificativ mai izolata decat aceste meleaguri.

Marele calendar de la Sarmizegetusa:
Primul cerc, exterior, este format din 104 de blocuri de andezit şi reprezintă numărul zilelor de post dintr-un an, mai precis miercurile şi vinerile.
Al doilea, lipit de cercul exterior este compus din 180 de stâlpi înguşti, grupaţi câte şase. Al treilea cerc este constituit din 84 de stâlpi de lemn. Aşadar: 104 + 180 + 84 = 368, adică trei zile sacre, provenite din anii bisecţi, dintre cei 13 ani.
Nu întâmplător, potcoava din interiorul marelui calendar este alcătuită din 34 de stâlpi de lemn, prevăzută cu două praguri aşezate faţă în faţă, către călcâiul potcoavei. Aceste praguri despart 21 de stâlpi de ceilalţi 13, aflaţi spre vatra sacră.
Adăugând la 987 cei 13 stâlpi de la călcâiul potcoavei, obţinem 1.000 – de la Zalmoxis! – anul desăvârşirii calendarului.

În complexul de la Sarmizegetusa Regia mai există şi câteva aliniamente ce reprezintă numărul zilelor de post ale dacilor, moştenite şi de români.
Astfel, aliniamentul alcătuit din patru şiruri de câte 10 postamente de andezit, 4 x 10 = 40 , semnifică zilele din postul Crăciunului, ca şi astăzi!
Alt aliniament, compus din patru şiruri de câte 15 discuri de calcar, reprezintă zilele din postul Paştelui dacic, tot ca şi astăzi! Ca să dezlegăm enigma Soarelui cu Zece Raze, trebuie să ne întoarcem la altarul Soarelui cu Patru Raze descoperit la cetatea Helis, actualmente Piscu Crăsanilor, judeţul Ialomiţa, fosta reşedinţă regală a lui Dromihete.

*************************************************************************************************
(ENGLISH VERSION)

Sarmisegetuza Regia is the name of the capital of pre-Roman Dacia, actually a complex of sanctuaries, situated in The Mountains of Orastie, at an altitude of 1,200 meters, from which the most remarkable are “Sanctuarul Mare Rotund” (Big Rounded Sanctuary) and “Soarele de andezit” (The Andesito Sun).

Sarmisegetusa Regia
Most of the archeologists assert that the city was raised in between the 3rd and the 2nd century before Christ, while others sustain that it would be at least 600 years older than that. One of the reasons of this dispute could be the striking resemblance of the Big Rounded Sanctuary with those of Stonehenge. It seems that the same architect has conceived them both, the only difference being that the one from Orastie is smaller. Then, The Andesito Sun can be easily resembled to the famous Maya calendar.

The capital of Dacia was conquered and destroyed by the Roman army in the year 106 after Christ. Its ruins were revealed for the first time in 1923 due to the diggings made under the lead of professor D. M. Teodorescu from the department of archeology of the University in Cluj Napoca, then continued by the academician professor C. Daicoviciu and by Hadrian Daicoviciu until 1944.
The road is not generous for those who want to get at the ruins of the ancient Dacian fortress. If there is asphalt laid from Orastie till Costesti, few are those who dare continue their trip by car following the next 20 km on forestry path. As a matter o fact Orastie can be considered a departure point for the Dacian fortresses; Sarmisegetuza Regia, The Fortress of Costesti (18 km away from Orastie), the Stone Walls of the Fortress from Blidaru (4km away from Orastie).

At about 40 km away from Orastie Mountains, in the department of Sarmisegetuza, in the South- West of the Hateg Depression, where are the ruins of the other fortress bearing the same name, capital of Roman Dacia, also called Ulpia Traiana Sarmisegetuza, founded by the governor Terentius Scaurianus between 108 – 110.For two centuries, it represented the political and administrative center of the province of Dacia.
The sieges of the governor, of the administration, of the financial system, of the military, economic and religious centers were situated inside the fortress. During the rule of Emperor Hadrian (117-138), Sarmisegetuza was called Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetuza, and then during the period 222-235, to its name was added the epithet of metropolis.

This slideshow requires JavaScript.

Sambata de Sus – Pe un picior de plai….Pe o gura de rai…


Sambata de Sus este situată în Ţara Făgăraşului, mai exact în cadrul judeţului Braşov, în îndepresiunea Făgăraş, la baza Munţilor Făgăraş, şi este reşedinţa comunei cu acelaşi nume. Ca amplasare, se află la 30 de kilometri depărtare de municipiul Făgăraş.
Localitatea Sâmbăta de Sus dispune de puţine obiective turistice de sine stătătoare, precum Mănăstirea Brâncoveanu, Muzeul Mănăstirii Brâncoveanu, Castelul Brâncoveanu şi Biserica Teodor Tiron. În zona de la poalele munţilor Făgăraş, împrejurimile atrag foarte mulţi turişti, priveliştea fiind plăcută şi relaxantă, ideală pentru petrecerea unei vacanţe, mai ales dacă luăm în considerare aerul puternic ozonat datorită prezenţei numeroaselor păduri din zonă.

Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus
Aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest locaş sfânt.

Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cunoscută și sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, este un așezământ monahalde călugări. Inițial, a avut o biserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului și Izvorul Tămăduirii), fiind construită în1657, din inițiativa vornicului Preda Brâncoveanu. Între anii 1696 – 1707 s-a construit o biserică de zid, prin grija domnitoruluiConstantin Brâncoveanu. Picturile murale interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionașcu și Pană.In 1785 manastirea a fost partial distrusa din ordinul generalului Bukow din Viena. Toate chiliile au fost rase de pe fata pamantului, iar calugarii au fost obligati sa paraseasca manastirea. In urmatorii 140 de ani multi oameni de vaza au incercat sa reconstruiasca manastirea. Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926, iar sfințirea a fost făcută în 1946, în timpul lui Mihai I, Regele Românilor, al cărui portret îl putem vedea pictat în interiorul bisericii, Regele Mihai I, fiind un al doilea ctitor al mănăstirii.


Biserica este construita in stil brancovenesc (foarte la moda in Tara Romaneasca la sfarsitul sec 17 -inceputul sec 18). Pietre masive decoreaza ferestrele si incadreza usile. Clopotnita este octogonala pe exterior si cilindrica pe interior. Privita pe interior biserica este la fel ca toate celelalte construite in aceeasi perioada: altar, naos, portic. Picturile de pe portic sunt noi si reprezinta scene din Vechiul Testament. Intrarea dintre portic spre nartex se face printr-o usa groasa de stejar incadrata de piatra.In partea de vest a nartexului, unde se afla pictura Fecioarei Maria, se poate observa si portretul Brancovenilor, fondatorii bisericii. In interiorul manastirii se afla cinci clopote de la Viena ce cantaresc 2000 kg.

**********************************************************************************************************

The “Brancoveanu” Monastery – Sambata de Sus – located on the valley of Sambata river- is famous for being a place of recovery, comfort and spiritual balm for visitors who halt or pray in this sacred dwelling. The history of Brâncoveanu Monastery started in the 17th century, when Preda Brâncoveanu erected on Sambata Valley the first church built in wood. On its place, around the year 1696, Constantin Brâncoveanu, the ruler of Wallachia (1688 – 1714), re-built a monastery in stone, in order to strengthen and save the Romanian Orthodoxy from the danger of Catholicism, which appeared when Transylvania was ruled by the Habsburgs (1683). In 1785 the monastery was partially demolished by the order of general Bukow from Vienna All the cells were completely destroyed, the church became a ruin and the monks were driven away. Throughout the 140 years since the destruction there had been many people who tried to restore it such asMetropolitan Bishop Andrei Saguna, Bishop Ilarie Puscariu, nun Maria Boros and so on, but with no results. The honor of becoming the second founder of the Brâncoveanu Monastery was given to Metropolitan Nicolae Balan, who started the restoration work in the 1926. Its consecration took place in 1946 , after the war (that is why the precincts were not rebuilt).

The architectural style fits entirely Brâncoveanu style, which emerged in Wallachia at the end of the 17th century and the beginning of the 18th century. Stones decorate the windows and the door frames and I took real interest in observing the front entrance door, the sculptured pillars and the stone panels of the church which add a special beauty to the monastery.

The steeple is octagonal outside and cylindrical inside. The interior is divided into: altar, nave, narthex and porch and it is quite common to the churches built during Brâncoveanu’s time. The painting of the porch is entirely new and includes scenes from the Old Testament. The entrance from the porch to the narthex is through a thick oak door, framed by sculptured stone.

On the West-side of the narthex, where the Holy Virgin is painted, one can see the painting of Brâncoveanu’s founders. The monastery houses five bells cast in Vienna, very well harmonized, electrically rung nowadays and weighing more than 2,000 Kgs.

The precincts which have been rebuilt are quadrilateral, also in a Brâncoveanu style. Three stone-carved towers adorn the precincts both on the inside and on the outside. On the ground floor of the Northern buildings there are the abbey and the cells for the monks. On the first floor there is a steeple and a new monumental and spacious church. The ground floor of the Southern buildings comprises a large refectory, the kitchens and the cells and on the first floor there is a large library.

The new monastery houses a museum, which exhibits one of the ancient glass painting collections belonging to the 18th-19th century (mostly painted in a naive manner) and very rare and historical valuable documents. Besides the glass-made-icons, one can admire ancient letters, the first edition of some newspapers, clothes worn by monks, ecclesiastical objects, a huge library and so on.

This slideshow requires JavaScript.

Marea mea in luna lui Marte !


Mi-era dor de mare.Tanjeam sa vad intinderea de apa si sa aud zgomot de valuri.Asa ca ne-am urcat in masina si dis de dimineata am plecat nerabdatori spre Constanta. Din Bucuresti vremea parea promitatoare , un soare frumos si bland ne-a insotit din pacate doar 100km dupa care a spus papa! Nori negri si urati ne-u intampinat la bariera de la podul Cernavoda.Drumul cernit si gri liber pana in Constanta.Fara mirare, doar era o zi de luni din luna martie.
Constanta, linistita; mi s-a parut ciudat sa o vad asa eu cunoscand doar freamatul si vanzoleala din timpul verii. Ce frumos miroase marea !!! Cum am pasit in Portul Tomis am simtit gustul sarat si inconfundabil ! E incredibil cum odata ce simi gustul marii in minte incep sa ti se deruleze amintiri.
Ne-am oprit la Cazino, si in timp ce coboram trepetele spre faleza, in minte mi-au venit automomat niste secvente din filmul BD la munte si la mare – Stiti voi secventa cu Toma Caragiu din “Leacuri pentru mama mare “-


Fara indoiala marea este incredibil de frumoasa in orice anotimp.
Faleza pustie si Cazinoul gri iti dau impresia ca timpul a s-a oprit … noroc cu marea infuriata si pescarusii galagiosi care insufletesc acest peisaj.Cazinoul este asa cum il stiu eu de 30 de ani – din pacate. Poate ca da, mai degradat cu 30 de ani.Pacat de acest loc minunat care este lasat sa moara incet.De la distanta Cazinoul este incredibil de frumos – dar cu fiecare pas pe care il faci si cu cat te apropii incepi sa ii vezi uratenia, paragina in care este lasat sa se stinga… Pacat de acest loc superb pe care indiferenta autoritatilor il condamna la pieire.

In zona digului, acolo unde sunt anocorate ambarcatiunile mici am vazut ce a lasat iarna in urma … Din pricina ghetii pontoanele sunt distruse in mare parte (o sa vedeti si in fotografiile pe care le-am facut) din fericire insa mare parte din ambarcatiunile aflate atunci in zona digului au reusit sa scape fiind scoase la timp.Acum digul este pustiu, dar probabil peste o luna cand vremea va fi mai prietenoasa, locul va arata cu totul altfel. Daca tot am ajuns in Tomis nu am putut sa ratam restaurantul cu specific pescaresc, cel de pe dig, acolo unde se mananca cele mai bune rapane!!! Nu o sa dau nume dar cine stie cunoaste Spre seara am plecat acasa ….nu fara parere de rau, sincer as mai fi stat, dar cu parere de bine ca mi-am mai alinat dorul de marea mea….Singura consolare e ca 1 Mai nu e departe !

This slideshow requires JavaScript.